Codul construcțiilor este neconcurențial

Cartea a 2-a din CATUC împarte, arbitrar, construcțiile în clase de consecințe. Acestea sunt definite după numărul persoanelor care pot muri în cazul prăbușirii totale:

  • Până la 5 morți
  • De la 5 la 200 (sau 1000 pentru construcții comerciale)
  • 200-1500 de morți
  • Peste 1500

Știu, sună macabru, dar aceasta pare să fie opinia celor doi experți esențiali ai Ordinului Arhitecților din România care au condus și scris acest document.

După criterii neanunțate încă, dar previzibile, proiectul CATUC propune ca firmele de proiectare și construcții să fie împărțite tot în patru categorii. Ele vor primi câte un certificat care le va permite să proiecteze sau execute construcții din fiecare dintre aceste categorii și din cele inferioare.

Această propunere trebuie citită invers: celor mai mulți operatori economici li se va interzice accesul la o piață mai largă.

De aceea, acest Cod este anticoncurențial. Am să explic de ce.

O mică lecție de economie

Economia de piață este o condiție fundamentală a oricărui stat liber și democratic. Deși pot exista economii de piață în țări nedemocratice (vezi China), democrația este de neconceput fără o economie de piață.

Această prevedere fundamentala este înscrisa și în Constituția României. Legea concurenței este o lege organică.

Tranziția de la economia etatistă, centralizată, a fost un parcurs lung și dureros. A fost prețul plătit de populație pentru șansa la bunăstare de acum.

Economia de piață nu se referă la încurajarea businessului. ci la libertatea tuturor participanților din economie de a face tranzacții comerciale. Este vorba despre liberul schimb.

Dacă orice schimb comercial este liber consimțit, ambele părți au de câștigat. Atunci când cumpărăm o pâine, avem de câștigat și noi, și brutarul.

O astfel de economie este reglată de ceea ce Adam Smith numea „mâna invizibilă„.

Atunci când este penurie de pâine, prețul ei este mare, iar profiturile brutarilor, mari. Alți întreprinzători decid să producă și ei pâine. Cu cât va fi mai multă pâine pe piață, cu-atât prețul ei va fi mai mic, iar profiturile vor ajunge să fie similare profiturilor din alte activități economice. Rezultatul este că vom putea cumpăra de oriunde pâine la prețuri convenabile.

De-a lungul istoriei, brutarii s-au organizat în bresle, interzicând intrușilor să producă și vândă și ei pâine. De aceea pâinea era scumpă, proastă și insuficientă în Evul Mediu.

Odată ce societățile moderne au interzis astfel de bresle, concurența liberă a comercianților a produs suficientă pâine, de bună calitate, pe care o pot cumpăra și cei mai săraci.

Pâinea este un produs de bază. Oamenii o vor cumpăra indiferent de preț. Acesta este un exemplu de cerere inelastică, e o cerere care nu scade nici când prețurile sunt excesive.

Statul se asigură că există stocuri de grâu și subvenționează producția agricolă. În cazuri de calamitate sau război, vinde pe piața internă. Dacă observă că prețurile rămân ridicate, poate interveni, stabilind prețuri maxime. Și cele mai liberale economii intervin astfel, restricționând deviații cu consecințe grave ale piețelor.

Revenind la construcții, putem fi de acord că și acesta este un domeniu important. Oamenii au nevoie de locuințe. România are multe locuințe supraaglomerate (mai mult de 1 persoană per cameră). Aproape o treime dintre locuințe nu au baie cu wc și duș.

România sprijină prin mai multe programe construcțiile în general, pe cele de locuințe în mod special:

  • Programul Prima Casă garantează creditele tinerilor și permite achzițiile cu un avans de doar 5%.
  • TVA-ul redus (5%) pentru construirea locuințelor.
  • Reduceri de taxe pentru salariile din construcții și proiectare
  • Subvenții pentru reabilitare termică
  • Subvenții pentru instalarea sistemelor de producere a energiei regenerabile
  • Construirea (sporadică) de locuințe sociale sau pentru tineri
  • Concesionarea unor terenuri de construcții pentru tineri (mai multe localități din țară)

Toate aceste programe au un efect benefic în privința sectorului construcțiilor. Indiferent de preferințele voastre politice, toate guvernele de până acum au contribuit mai mult sau mai puțin.

Aș remarca și faptul că modificarea repetată a legilor privind autorizarea lucrărilor de construcții, calitatea în construcții, sau a urbanismului dovedesc o preocupare pentru ameliorarea situației existente, chiar dacă rezultatele nu au fost pe măsura intențiilor.

Inclusiv Codul Construcțiilor se înscrie în această tendință. Dar poate fi și cea mai mare greșeală!

Am dat exemplul a ceea ce înseamnă intervenția benefică în economia de piață.

Situația cea mai neplăcută este apariția unui monopol sau a fratelui său mai mic, dar la fel de periculos, oligopolul.

Monopolul presupune existența unui singur furnizor pe o piață. Acesta se va folosi firesc de poziția dominantă pentru a avea profitul maxim, menținând oferta scăzută la un asemenea nivel încât fie variația prețului, fie a producției, îi va micșora acest profit. Cum pot exista monopoluri naturale, statul intervine cu regulamentele care să mențină prețurile la niveluri accesibile. Este ceea ce face ANRE în domeniul energiei, care este, de fapt, un oligopol. Un număr redus de firme au o poziție dominantă.

Milton Friedman, alt celebru economist, spune că libertatea este dreptul de a alege de unde și la ce preț cumpărăm un produs sau un serviciu. Exact acest principiu este atacat de prevederile CATUC privind certificarea.

Stabilind, practic, liste cu firme care au voie să proiecteze sau să construiască anumite categorii de clădiri, este încălcat exact acest drept. Este încălcată și libertatea altor operatori economici de a-și oferi serviciile.

Firmele cu certificări pentru clasele superioare de construcții constituie un oligopol. Legea concurenței nu specifică numărul firmelor care constituie un oligopol. Ceea ce specifică este că au o cotă dominantă de piață.

În acest caz, legile implacabile ale economiei ne spun că, invariabil, acea listă selectă (autoselectată) își va mări profiturile până la limita suportabilitații.

La fel de grav este că aceste profituri vor anula eforturile aceluiași stat pentru a favoriza construcția de locuințe și acest sector economic în general. Cum pentru toate aceste facilități și subvenții de fapt plătim noi toți, Codul ne bagă mâinile în buzunar nu pentru a asigura locuințe decente pentru mulți concetățeni, ci pentru a umfla conturile unor norocoși.

Acest Cod este propus în numele interesului public, al disciplinei în construcții și al asigurării calității. Exact acestea erau și argumentele breslelor medievale.

Interesul public nu este favorizarea unor firme oarecare. Interesul public este ca toți oamenii să aibă locuințe decente, sigure, la preturi accesibile. Sau pâine.

Toți știm, de fapt, că acestea sunt mecanismele prin care societatea reușește să asigure abundența de care ne bucurăm. Știm și că libera concurență este garanția ameliorării calității vieții. De aceea există și un articol special în Constituția României:

Art. 135 – Economia
1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.
(2) Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;

Deși ne dorim uneori să furăm startul pentru a câștiga în fața concurenței, cei mai mulți dintre noi nu scriem propuneri legislative ca acest cod.

Semnează și tu petiția pentru a opri Codul Construcțiilor!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: