CATUC duce în derizoriu diplomele de arhitect și inginer constructor

Sistemul de certificare a inginerilor constructori și a firmelor de proiectare de arhitectură, rezistență și instalații va schimba profund peisajul din acest domeniu. Împărțirea acestora conform așa ziselor clase de consecințe va îngreuna accesul celor mai mulți specialiști la proiectele mai mari și mai profitabile. Va fi tot mai complicat, atât pentru firme, cât și pentru arhitecți și ingineri să avanseze. Practicarea profesiilor de arhitect sau inginer va deveni foarte dificilă.

În prezent, birourile de proiectare sunt mici, multe având 1-2 asociați și puțini angajați, sau chiar deloc. Cele mai multe au 1-5 arhitecți și/sau ingineri. Astfel de firme sunt, însă, foarte competitive. Au o experiență variată și foarte bogată. Adesea profesioniști maturi, de 35-40 de ani preferă să lucreze astfel.

Atunci când contractează lucrări mai mari, colaborează eficient, pe proiect, cu firme similare. Birourile de arhitectură colaborează cu 2-4 firme de structuri și cu tot atâtea firme de instalații. În multe astfel de birouri pot fi găsiți și verificatori de proiecte. De asemenea, pentru proiecte speciale, aproape toate birourile de arhitectură au la îndemână alte 2-3 birouri, tot de arhitecți, cu care pot împărți munca și câștigul.

Această organizare este foarte eficientă în condițiile unei piețe fluctuante. Creșterea și dezvoltarea unui birou sunt riscante. Fluxul de proiecte poate scădea oricând dincolo de limita supraviețuirii. Organizarea în birouri mici reprezintă un management eficient al riscului.

Astfel sunt menținute cheltuielile sub control. Nu este nevoie de spații mari pentru birouri. Nu e nevoie de multe licențe pentru software de proiectare. Nu au contabilitatea prea complicată. Nu au șefi. Se poate menține relativ ușor un cash flow pentru perioade considerabile de timp. Apariția unui proiect mai mare, din când în când, face această strategie să merite.

Dealtfel, dezvoltarea softurilor de proiectare duce la o productivitate bună. Foarte multe proiecte pot fi realizate doar de un arhitect. Sunt rare cazurile în care este nevoie de mai mult de 2-3 arhitecți. Introducerea BIM facilitează enorm inclusiv coordonarea specialităților.

Majoritatea arhitecților și inginerilor din firmele mici acumulează repede o experiență impresionantă. În fond, lucrând de unul singur sau cu doar 1-2 colegi, nu prea are cine să rezolve problemele noi.

Inginerii de instalații se asociază cam 3-4, pentru a putea oferi servicii complete birourilor de arhitectură, specializându-se fiecare pe câte o ramură a acestei părți a proiectării.

Această colaborare continuă îi antrenează pe arhitecții și inginerii care conduc, coordonează, dar, mai ales proiectează, să lucreze excelent în echipă. Pentru orice proiect, oricât de mare, se pot forma extrem de ușor colective corect dimensionate.

În firmele (mai) mari, experiența se acumulează mai greu. Este firesc să apară o diviziune a muncii. Însă, mai ales din poziția de începător, calea creșterii este aproape imposibilă. Nici salariile nu sunt prea grozave.

Toate aceste schimbări se văd deja. În orașele noastre apar tot mai multe exemple de arhitectură de bună calitate. Tot mai mulți clienți caută arhitectură de calitate, atât în zona corporate, cât și a clasei de mijloc incipiente.

Într-o zonă gri rămân dezvoltatorii și arhitecții care au avantajul „intrărilor la primării”. Ei continuă să prospere doar pentru că pot trece mai repede prin hățișurile birocratice.

Tot în zona întunecată sunt și majoritatea lucrărilor de stat. Autoritățile evită concursurile de arhitectură, deși soluțiile de concurs ar putea fi baza unor studii de fezabilitate foarte bune. Corect legiferate, ar rezolva inclusiv chestiunea derogărilor de la regulamente.

Facultatea de arhitectură este foarte lungă, 6 ani. Apoi se adaugă minim doi ani de stagiu până la dobândirea dreptului de semnătură.

Facultatea de construcții nu este atât de lungă. Este, însă, foarte grea. Sunt destul de mulți cei care abandonează cursurile definitiv. E drept însă că, cel puțin în execuție, salariile sunt destul de bune. În proiectare însă, nu mai este așa. Câștigurile mari se obțin ori ca asociat în propria firmă, ori în conducerea unei firme mari.

Dacă un tânăr de 18-19 ani intră la Școala de Arhitectură și reușește să termine stagiul în doar doi ani, are deja 26-27 de ani. Dar cca 60% nu obțin dreptul de semnătură de la prima încercare. Durează ceva până se angajează. De obicei ajung „pe picioarele lor” pe la 28-30 de ani, asta dacă nu aleg parcursul „fără stagiu”, de minim 5 ani.

Cu certificarea de care vorbim, dacă la cei 30 de ani alege să-și deschidă propriul birou individual, toate șansele sunt să rămână pentru foarte mult timp doar la proiectarea caselor mici, anexelor gospodărești și amenajâri interioare de apartamente. Cealaltă opțiune este însă angajarea pe un salariu modest, cu șanse mici de a avansa.

Bineînțeles, arhitectul nostru poate renunța. O astfel de carieră nu este prea atrăgătoare.

Un absolvent de ASE, de la 21-22 de ani se poate angaja. La 30 de ani va fi măcar manager într-o bancă, sau o corporație. Are o carieră. Își poate întemeia o familie, având un parcurs ascendent și previzibil.

Și medicii, la 30 de ani, sunt specialiști, putând lucra în sistemul de stat și sau în cel privat. Arhitectul, și peste vârsta de 30 de ani, va fi un perpetuu debutant.

În cazul inginerilor, situația nu este atât de neagră, având și opțiunea șantierului. Dar certificarea, în cazul lor, se va aplica și pe persoană fizică și pe persoană juridică. În plus, să nu uităm, nu este prea ușor să treci prin facultate.

Este evident că în pofida unui titlu frumos o carieră în arhitectură devine pur și simplu neatrăgătoare. Școlile de arhitectură vor rămâne goale, fără studenți, cu prea multe cadre didactice universitare. Din păcate, întoarcerea în proiectare va fi practic închisă și pentru profesorii rămași fără studenți.

Conductorii arhitecți pot proiecta acum clădiri de nu mai mult de P+2. Cu tot cu stagiu, ar fi putut face asta de pe la 25 de ani.

Diploma de arhitect nu va mai oferi nici măcar acest confort. Nici conductori arhitecți nu se mai „fabrică”.

Certificarea va distruge profesia de arhitect. Suntem legați de Legea 184, care impune stagiul, exclusiv ca angajați. Suntem legați de tradiția educației de 6 ani.

Certificarea va impune scurtarea cursurilor la 4 ani și, probabil, renunțarea la stagiu. Oricum, mult timp după absolvire un arhitect nu va fi o problemă, neputând proiecta construcții cu „consecințe”. Dar desființarea stagiului este complicată, fiind inclusă în Legea 184.

Semnează și tu petiția pentru a opri Codul Construcțiilor

Inginerii vor suferi cam la fel, cu nuanțe puțin diferite.

România va importa peste ani arhitecți și ingineri din țări cu ministere care nu vor să distrugă cu orice preț profesiile de arhitect și inginer. Sau va da bani buni pe o inteligență artificială. Până atunci, vom fi desenatori tehnici BIM, cu studii superioare care echivalează un master.

Dintre noi, arhitecții și inginerii de acum, se vor alege, la sorți, niște stagiari care vor fi împăiați la Antipa.

Semnează și tu petiția pentru a opri Codul Construcțiilor

5 răspunsuri la “CATUC duce în derizoriu diplomele de arhitect și inginer constructor”

Sustin 100% tot acest comentariu si sunt intru totul de acord cu el . Poate ca nu ar fi rau sa-l vada si „faimoasele conduceri” ale OAR si UAR. care in acest moment aproape ca sunt total pe din afara.

Articolul greseste punand firmele mari la colt. Lucrez intr-o firma mare ca angajat iar salariile, fara sa fie exceptionale, nu sunt totusi proaste. Iar lucrarile sunt interesante, peste ceea ce ar putea oferi o firma mica. Vorbind de o firma cu 1-2 asociati si 1-2 angajati, care proiecteaza case mici in suburbiile Bucurestilor, unde ar fi locul acela de crescut pentru arhitecti? Mereu va face case mici, intrari in legalitate, cel mult un bloc sau un spatiu comercial. Niciodata o sala de sport, un auditorium, poate nici macar o scoala. Lanturile mari de magazine, multinationalele, chiar si in lipsa certificarii vor evita ca beneficiari pe firmele mici si pe arhitectii lor
, oricat ar fi de buni sau de devotati. Fara sa vorbim de certificare, un asa clasament exista.

Dan, nu am pus la colț firmele mari și nici nu cred că le neagă cineva importanța. Dar lucrurile nu sunt atât de simple.
O firmă cu 2-3 persoane își poate dubla într-un timp record personalul. Poate, de asemenea, să se asocieze pentru un proiect mai mare. Știu și multe cazuri când firme mai mari au externalizat proiecte către firme mai mici.
Faptul că doar o firmă mare poate duce proiecte mari era adevărat înainte de apariția CAD. Când productivitatea a crescut, această regulă nu a mai fost valabilă. Trecerea la BIM va accentua această egalizare.
Multe dintre firmele mari au cifre de afaceri modeste per angajat, 20.000 -39.000 de Euro. Destul de multe firme mici au o productivitate mult mai mare.
De obicei, birourile cresc când „prind” un proiect mai mare, câștigul per individ crește brusc, iar surplusul este cheltuit pentru lărgire: birouri, calculatoare, sodtware. Apoi sunt nevoite să mențină același nivel. Neputând asigura ritmul, se plafonează la valorile amintite.
Este foarte ușor să crești, greu este invers.
Pentru clienți, productivitatea este parametrul care arată capacitatea.
Pentru angajați, trebuie să recunoștem că mulți sunt angajați ca desenatori. De aceea șansele creșterii în carieră sunt atât de mici.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: